Ce este boala Hodgkin?
Este unul din grupurile de cancer numite limfoame. Limfomul este un termen general folosit pentru cancere care se dezvolta in sistemul limfatic.
Sistemul limfatic face parte din sistemul imun al organismului.Acesta ajuta organismul sa lupte impotriva bolilor si infectiilor. Sistemul limfatic include o retea de vase limfatice foarte subtiri, asemenatoare cu vasele de sange, care traverseaza intreg organismul.Vasele limfatice transporta limfa, fluid incolor, apos carre contine celule care apara organsmul in cazuri de infectii numite limfocite.
De-a lungul acestei retele se gasesc formatiuni sub forma de noduli numiti ganglioni limfatici, grupati, localizati in regiunea axilei, inghinal, zona gatului, torace si abdomen. Tot din sistemul limfatic fac parte splina, timusul, tonsilele (amigdalele) si maduva rosie.
Cancerul este un grup de numeroase boli care se dezvolta la nivelul celulei, unitatea de baza a organismului.
In mod normal, celulele cresc si se divid numai cand organismul are nevoie. Acest proces pastreaza organismul sanatos. Uneori, celulele continua sa se divida chiar si atunci organismul nu mai are nevoie de ele, creand o amsa de “extra-tesut”. Aceasta masa se numeste tumora. Tumorile pot fi benigne (necanceroase) si maligne (cancerose).
In boala Hodgkin celulele din sistemul limfatic devin anormale. Ele se divid rapid si cresc fara control sau ordine. Deoarece tesut limfatic se gaseste in foarte multe parti ale organismului, boala Hodgkin poate incepe de oriunde. Poate incepe de la un singur nodul limfatic, un grup de ganglioni, sau, uneori, in maduva rosie sau splina.
Nu sunt cunoscute, pana in acest moment, cauzele care produc aceasta boala, iar medicii nu pot explica de ce unele persoane dezvolta aceasta boala si altele nu. Este clar, totusi, ca boala nu este urma unei leziuni si nu este contagioasa (adica nu se transmite de la o persoana la alta).
Studiind tiparul cancerului in randul populatiilor, cercetatorii au gasit anumiti factori de risc care sunt mai frecventi la persoanele cu boala Hodgkin decat la cei care nu au aceasta  boala. Totusi, majoritatea celor care prezinta acesti factori de risc nu au aceasta boala si multi care nu prezinta factorii de risc dezvolta boala Hodgkin.

Factorii de risc sunt:
Varsta/sexul – boala Hodgkin apare mai des la persoanele cu varsta cuprinsa intre 15 si 34 de ani si la persoanele de peste 55 de ani. Este mai frecventa la barbati decat la femei.
Antecedentele familiale – fratii si surorile celor cu aceasta boala au un risc foarte mare de a dezvolta si ei boala.
Virusii – infectiile cu virusul Epstein-Barr pot fi asociate cu o rata crescuta de a avea boala Hodgkin.

Simptome

• Umflaturi nedureroase la nivelul ganglionilor din jurul gatului, axilei si inghinala.
• Febre recurente inexplicabile
• Transpiratii nocturne
• Pierderi in greutate inexplicabile
• Prurit

Atunci cand apar simptome de acest gen, nu sunt semne sigure de boala Hodgkin. In cele mai multe cazuri acestea sunt cauzate de alte boli, situatii mai putin grave, cum ar fi gripa. Atunci cand aceste simptome persista este foarte important sa consultati un medic pentru ca orice boala sa poata fi diagnosticata si tratata.Numai un medic poate diagnostica boala Hodgkin. Nu asteptati sa simtiti dureri; boala Hodgkin in faza incipienta nu doare.

Diagnosticarea
Daca se suspecteaza boala Hodgkin, se efectueaza urmatoarele investigatii:

• examen medical pentru verificarea semnelor generale si palparea grupelor ganglionare
• analiza de sange
• radiografie toragica
• CT toraco - abdominal
• examene bioptice

Daca biopsia releva boala Hodgkin, medicul trebuie sa stie cat de avansata este boala sau in ce faza se afla. Astfel, se verifica ce anume partii ale organismului sunt afectate. Planul de tratament depinde de aceste faze.

Pentru a putea stabili in ce faza se gaseste pacientul medicul tine cont de urmatoarele:

• Numarul si localizarea ganglionilor limfatici afectati
• Daca ganglionii afectati sunt de o parte sau de ambele parti ale diafragmei
• Daca boala s-a extins la nivelul maduvei rosii, splina sau parti in afara sistemului limfatic, precum ficatul.

Pentru a stabili faza in care se afla medicii mai pot folosi teste pentru diagnosticarea bolii Hodgkin. Alte proceduri mai includ biopsii la nivelul ficatului, ganglionilor limfatici, maduvei rosii si la nivelul altor tesuturi. Biopsia la nivelul maduvei rosii implica extragerea unei monstre din maduva rosie cu ajutorul unui ac inserat coapsa sau in alt os lat. Mai rar, se mai poate face laparotomie, constand intr-o incizie in peretele abdomenului si extragand tesut. Urmeaza apoi ca tesutul prelevat sa fie examinat de un medic patolog care deosebeste celulele canceroase de cele normale.

Tratament
Medicul fixeaza un plan de tratament in functie de necesitatile fiecarui pacient in parte.
Tratamentul depinde de faza bolii, de marimea ganglionilor afectati, de ce simptome sunt prezente, de varsta si sanatatea generala a pacientului si de alti factori.
Boala Hodgkin este tratata, de obicei, cu radioterapie sau chimioterapie. Medicii sunt cei care decid ce metoda este folosita sau in ce combinatie.

Pregatiri pentru tratament
Cand o persoana este diagnosticata cu cancer sunt normale reactii precum socul si stresul. De multe ori pacientul doreste sa aiba langa el un membru al familiei sau un prieten pentru a lua parte la discutia cu medicul.

Metode de tratament
Radioterapia si chimioterapia sunt cele mai folosite metode de tratament pentru boala Hodgkin desi transplantul de maduva rosie, transplant de celule stem periferice si bioterapia incep sa fie si ele studiate clinic.
Radioterapia reprezina o metoda de distrugere a tesuturilor canceroase prin intermediul energiei de mare intensitate. In functie de stadiul bolii, radioterapia poate fi administrata ca tratament singular sau impreuna cu chimioterapia. Radioterapia este o terapie locala; poate afecta numai celulele din zona iradiata. Radioterapia se realizeaza cu ajutorul unui aparat care emite radiatiile din exterior. In urma acestui tratament organismul uman nu devine la randul sau radioactiv.
In general, in timpul radioterapiei nu e necesara internarea in spital.
Chimioterapia reprezinta administrarea de medicamente pentru a distruge tesuturile canceroase. Chimioterapia in cazul bolii Hodgkin este administrarea a mai multor medicamente. Poate fi folosita numai chimioterapia sau in combinatie cu radioterapia.
Chimioterapia este, de obicei, administrata pe cicluri: o perioada de tratament urmata de o perioada de pauza, apoi urmata iar de o perioada de tratament, apoi de una de pauza si tot asa.  Majoritatea medicamentelor anticancer sunt administrate injectabil intravenos; unele sunt  administrate oral. Chimioterapia este un tratament sistemic, insemnand ca medicamentele strabat intreg organismul prin intermediul sangelui.
In general pacientii nu necesita internare pentru chimioterapie, dar sunt unele cazuri cand  sunt necesare cateva zile de stat in spital.
Efectele adverse ale tratamentului
Tratamentele pentru boala Hodgkin sunt foarte puternice. Este foarte greu a limita efectele adverse astfel ca numai celulele canceroase sa fie distruse. Deoarece tratamentul afecteaza si celulele sanatoase, acesta cauzeaza adesea efecte secundare. Efectele secundare in tratamentul cancerului depind de tipul si de extinderea tratamentului.
Efectele secundare pot sa nu fie aceleasi pentru fiecare pacient, sau chiar se pot schimba de la un tratament la altul. Medicii pot explica care sunt efectele secundare ale tratamentului. Acestia pot chiar reduce sau controla multe din efectele secundare care pot apare in cursul tratamentului.
Radioterapia
Efectele secundare ale radioterapiei depind de doza tratamentului si de aria care este supusa tratamentului. In cursul tratamentului, pacientii pot deveni extrem de obositi, mai ales in saptamanile de sfarsit ale tratamentului. Este importanta odihna, dar medicii sfatuiesc pacientii sa incerce sa stea cat mai activi posibil.
De asemenea, pacientii isi pierd parul, pielea devine rosie, uscata, dureroasa si chiar prurit. De asemenea pielea din zona tratata se poate inchide la culoare. Atunci cand pieptul si gatul sunt supuse radiatiilor, pacientii au senzatia de gat uscat si dureros si greutati la deglutitie. Uneori, pot avea respiratii scurte si o tuse uscata. Radioterapia administrata la nivelul abdomenului poate cauza greata, varsaturi, diaree sau discomfort la urinare. Deseori, anumite schimbari in dieta sau unele medicamente pot ameliora problemele.
Radioterapia poate cauza o scadere a numarului de celule albe sangvine care apara organismul de infectii, sau a plachetelor sangvine care au rol important in coagularea sangelui.
Chimioterapia
Efectele secundare ale chimioterapiei depind in mare parte de tipul si dozele de medicamente administrate. De asemenea, efectele secundare depind si de fiecare pacient in parte. Medicamentele anticancer afecteaza in general celulele care se divid repede. Pe langa celulele canceroase, celule se acest gen sunt celulele sangvine, cele care lupta impotriva infectiilor, cele care participa la coagularea sangelui si hematiile, cele care transporta oxigenul la tesuturi.
Atunci cand sunt afectate celulele sangvine pacientul este supus riscului de a face infectii repetate, de a se rani foarte usor si se poate simti neobisnuit de slabit si obosit. Celulele din foliculul pilos de divid, de asemenea, foarte repede si de asemenea pot fi afectate astfel ca pacientul isi poate pierde parul. Unii pacienti isi pierd doar parul de la nivelul scalpului, altii de pe tot corpul. Pacienti pot, insa, sa accepte mai usor acest efect daca sunt informati despre asta inca de la inceputul tratamentului.
Celulele de la nivelul tractului digestiv se divid si ele repede si sunt adesea afectate de chimioterapie. Ca si rezultat, efectele secundare pot include pierderea apetitului, greata si varsaturi si/sau plagi orale.
Majoritatea efectelor secundare dispar in mod gradat in perioadele pauza intre tratamente sau dupa ce tratamentul a incetat. Uneori, totusi, chimioterapia poate produce pierderea definitiva a fertilitatii.

Alimentatia in timpul tratamentului
A manca sanatos in timpul tratamentului inseamna a aculmula destule calorii si proteine care ajuta la prevenirea pierderii in greutate si a capata energie. O alimentatie sanatoasa si buna ajuta de cele mai multe ori pacientii sa se simta mai bine si sa capete mai multa energie.
Unele persoane bolnave de cancer accepta cu greu o dieta echilibrata datorita pierderii apetitului, mai ales daca au efecte secundare precm greata si voma sau rani la nivelul cavitatii orale. Adesea, alimentele au gust diferit. De asemenea, pacientii tratati pentru cancer nu simt nevoia sa manance cand sunt indispusi sau obositi. Medicii si nutritionistii pot oferi sfaturi depre cum pacientii pot sa obtina mai multe calorii si proteine in timpul tratamentului.

Recuperarea dupa tratament
Este normal pentru toti cei suferinzi de cncer sa fie ingrijorati in legatura cu prognosticul bolii lor. Prin intelegerea naturii bolii acestora si la ce anume sa se astepte ii poate ajuta pe pacienti si pe cei iubiti sa-si planifice tratamentul, sa anticipeze schimbarile din viata si sa faca decizii financiare si legate de calitatea vietii.
Pacientii bolnavi de cancer pun frecvent intrebari medicului sau cauta statistici cu privire la intrebari precum”Care este prognosticul meu?”. Prognosticul este intotdeauna estimat. Cand medicii fac discuta prognosticul unui pacient, ei afirma ceea ce este probabil sa se intample in legatura cu acel pacient. Prognosticul pentru boala Hodgkin depinde de multi factori, mai ales de stadiul bolii, de raspunsul pacientului la tratament, de varsta pacientului si de starea generala de sanatate.
Uneori, pacientii se folosesc de statistici pentru a incerca sa inteleaga care sunt sansele lor de a se vindeca. Totusi, statisticile reflecta experienta unui grup mare de pacienti. Ele nu pot fi folosite pentru a prezice cee se va intampla cu un anume pacient deoarece nicioadata doi pacienti nu sunt la fel; tratamentul si raspunsul la acesta variaza. Medicul, care este cel mai familiar cu situatia pacientului este cel mai indicat sa interpreteze statisticile si sa discute prognosticul pacientului.
Cand medicii discuta despre supravietuire in cancer, pot folosi termenul de “remisie” mai des decat “vindecare”. Desi, multi dintre pacientii cu boala Hodgkin sunt tratati cu succes, medicii folosesc acest termen deoarece cancerul poate apare din nou. Este important ca pacientul sa discute cu medicul despre “recurenta”.

Suport pentru cei cu cancer
A trai cu aceasta boala nu este deloc usor.Persoanele suferinde de aceasta boala si cei care au grija de acestia se intalnesc cu probleme si provocari. A face fata acestora este mai usor daca aceste persoane sunt bine informate si au parte de suport moral mai ales.
Prietenii si rudele pot oferi un mare suport de acest gen. De asemenea, pe multi dintre pacienti ii ajuta sa discute despre boala lor cu alti pacienti bolnavi de cancer. Acestia, se intruni intr-un grup de suport special pentru acestia , unde pot sa-si impartasesca ceea ce au invatat despre cancer si despre efectele tratamentului. Este important sa tina cont de faptul ca fiecare persoana este diferita de toti ceilalti. Tratamentele pentru cancer care sunt eficace pentru o persoana pot sa nu functioneze la alta – chiar daca ambele persoane au acelasi tip de cancer. Este bine intotdeauna de discutat sfaturile date de prieteni si familie in aceasta privinta cu medicul.
Persoanele care traiesc cu cancer se pot gandi la ce anume le ofera viitorul. Se pot ingrijora in legatura cu mentinerea locului actual de munca, la intretinerea familiei, relatiile interpersonale sau la a-si continua propriile activitati. Se mai ingrijora si cu privire la testele care trebuiesc facute, la tratament, internarile in spital si costurile unui astfel de tratament.
Medicii si alti membrii din sistemul medical sunt in masura sa raspunda la intrebari despre tratament, serviciu si alte activitati.

Terapie de ultima ora in boala Hodgkin
In ultimii ani a fost pus la punct si este utilizat cu succes in multe clinici din strainatate transplantul de celule stem autologe. Majoritatea clinicilor au obtinut vindecarea a 80 % din cazurile tratate prin acest procedeu. In prezent se renunta din ce in ce mai mult la radioterapie in favoarea asocierii chimioterapiei cu transplantul de celule stem autologe.

Termeni medicali
Benign – necanceros; nu invadeaza tesutul invecinat si nu se extinde prin alte parti ale organismului.
Bioterapie - tratament prin intermediul caruia se stimuleaza sistemul imun si restabileste abilitatea acestuia de a lupta impotriva infectiilor si altor afectiuni.Se mai numeste si imunoterapie.
Biopsie – extragerea unor celulele pentru examinarea la un microscop. Atunci cand se extrage doar o monstra de tesut, procedura se numeste biopsie incizala. Atunci cand se extrage intreaga tumora, procedura se numeste biopsie excizala.
Maduva rosie - tesut spongios situat in interiorul tesutului osos.Maduva rosie produce celulele sangvine.
Transplant de maduva rosie – procedura in care medicii inlocuiesc maduva rosie bolnava cu una sanatoasa. Maduva bolnava este mai intai distrusa prin intermediul chimioterapiei la un nivel mai ridicat sau prin radioterapie. Maduva rosie sanatoasa poate proveni de la alta persoana sau poate fi chiar a pacientului,dar care a fost extirpata inainte de inceperea tratamentului.
Biopsie de maduva rosie – extragerea unei portiuni din maduva rosie impreuna cu o portiune din os prin intermediul unui ac cu lumen mai mare. Proba este examinata apoi la microscop pentru a canceroase.
Cancer – termen folosit pentru a defini o afectiune in care celule anormale se divid haotic.Leucemia este una din cele peste 100 de forme de cancer.
Chimioterapie – tratament medicamentos impotriva cancerului.
Studii clinice – studii cu scop de cercetare la care participa voluntari.Fiecare studiu este conceput pentru a a gasi modalitati mai eficiente de tratament si de a preveni canerul si pentru a raspunde la intrebari stiintifice.
Diafragma – un muschi subtire situat inferior de plamani si inima care separa toracele de abdomen.
Radioterapie externa – radioterapie administrata cu ajutorul unui aparat special care emite radiatii de inalta intensitate.
Laparotomie – incizie chirurgicala facuta la nivelul peretelui abdominal
Leucemie - cancerul leucocitelor
Terapie locala – tratament administrat tumorii si zonei din jurul acesteia
Limfa - fluid incolor care traverseaza organismul prin sistemul limfatic Ganglionii limfatici depoziteaza celule speciale care pot bloca celulele canceroase sau bacteriile sa se extinda in organism prin intermediul limfei.
Sistemul limfatic - tesuturile si organele care produc, depoziteaza si transporta celule care apara organismul impotriva infectiilor si a altor afectiuni.
Limfocite – celule albe sangvine. Limfocitele au roluri importante in sistemul imun, incluzand producerea de anticorpi si a altor substante care lupta impotriva infectiilor.
Limfom – cancer care afecteaza celulele din sistemul limfatic
Malign – canceros; care se poate extinde in alte parti ale organismului
Oncolog – medic specializat in problemele de cancer
Patolog – medic care identifica afectiunile studiind celulele sub microscop
Transplant de celule stem periferice – metoda de inlocuire a celulelor precursoare celor sangvine distruse in urma tratamentului de cancer. Unei persoane care a incheiat tratamentul pentru cancer ii sunt administrate celule imature sangvine (celule stem) care ajuta maduva rosie sa-si reia si sa-si continue activitatea de producere a celulelor sangvine. Aceste celule pot proveni fie chiar de la pacient
Radioterapie – utilizarea unei cantitati mari de energie sub forma de raze X, neutroni si alte surse cu scopul de a distruge celulele canceroase si tumori. Radiatiile povin fie de la un aparat care e plasat in afara organismului (radioterapie externa) sau de la materiale radioactive plasate in sau langa tumora in interiorul corpului (radioterapie interna).
Recurenta – procesul de revenire a cancerului, fie in acelasi loc unde a fost fosta tumora, fie in alta parte a organismului.
Remisie – disparitia semnelor si simptomelor cancerului. Cand acest lucru se intampla se spune ca este “in remisie”. Remisia poate fi permanenta sau temporara.
Terapie sistemica – trament care foloseste administrarea de substante care traverseaza intregul organism prin intermediul circulatiei sangvine, localizand si afectand celulele din intregul corp.
Timus – organ care face parte din sistemul limfatic in care limfocitele T se matureaza si se multiplica. Este localizat la nivelul pieptului, posterior de stern.
Tonsile – mase mici de tesut limfoid de o parte si de alta a gatului.
Tumora - masa anormala de tesut rezultata in urma diviziunii exagerate a celulelor.Tumorile nu au nici un rol in organism. Ele pot fi benigne sau maligne(canceroase).
Raze X – radiatii rezultate in urma energiei de mare intensitate, folosite in diagnosticarea bolilor si in tratamentul cancerului.